Micuța Carla - Capitolul I


    Miercuri m-am trezit de dimineaţă şi m-am dus să fac plajă, a venit şi prietena mea Ada, care stă la două case de mine. Mă cunosc cu ea din clasa a nouă, de când Iustin a plecat, şi ne înţelegem foarte bine. Ada este o fată foarte elegantă. De aici vine şi semnificaţia numelui ei, care înseamnă eleganță, nobleţe. Ştie să se îmbrace şi îi place foarte mult să asculte muzică. Este puţin mai înaltă decât mine. Are părul castaniu şi ochii verzi. Îmi place de ea că spune lucrurilor pe nume şi nu te duce cu zăhărelul. Dacă are ceva de zis spune, chiar dacă poate să fie dureros. Eu asta apreciez, dar multă lume spune că este un defect.

- Carla dragă, vrei să vă aduc ceva de băut?
 - Nu mamă, suntem bine.
 - Mama ta este foarte grijulie cu tine, spune Ada mirată. A mea nici nu mă întreabă dacă mi-e foame.
 - Şşş, uite acum! am spus eu cu degetul arătător la gură, în semn să facă liniște.
 - Iubito, dar foame vă este?
 - Nu mamă, suntem bine.
 - Dacă vrei ceva mă chemi, spune mama foarte debusolată de răspunsul meu şi pleacă în casă.
 - Doamne, dar te iubeşte foarte mult, adică se vede că are grijă de tine, spune Ada râzând.
 - Ştiu, dar la un moment dat te sufocă toată iubirea asta.
 - Aşa cum te sufoca şi iubirea de la Iustin?
    Aici Ada a dat-o cu bâta în baltă. A ajuns unde nu trebuia. M-am săturat să dau explicaţii în fiecare zi despre Iustin şi să spun acelaşi lucru.
 - Îl iubesc Ada, nu m-am plictisit de el, dar ce vrei să fac dacă el e plecat în Dublin. Vorbim doar pe net şi ne vedem la camera web, atâta. Eu de doi ani n-am mai luat în braţe pe nimeni.
    În acel moment, Ada, se întoarce  cu faţa spre mine şi mă îmbrăţişează foarte tare, cred că voia să mă sugrume. Am început să râd şi să-i mulţumesc pentru intenţie.
 - În seara asta este petrecere la Dora şi ne cheamă la ea. Te rog să nu spui nu, pentru că nu te-am mai văzut dansând de la balul bobocilor, râde.
 - Nu am cu ce să mă îmbrac, adică am, dar nu m-aş simţi bine în nicio rochiţă din vestiar.
 - Tu ai acolo rochiţe pe care nici nu le-ai purtat, nici nu ştii ce culori au. Mă laşi!
 - Bine, bine. Vii la mine pe la cinci ca să începem să ne pregătim şi ne duce şoferul lui tata.
    Tata are un şofer tare drăguţ, care cred eu că are vreo nouăsprezece ani. De când l-a angajat, Ada vine zilnic la mine şi este foarte fericită atunci când  Eric îl aduce pe tata de la muncă.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste