Dragostea din cimitir


   Totul a început într-o dimineaţă călduroasă când stăteam lângă patul Anei şi aşteptam să se trezească.
   Ana era logodnica mea şi peste trei săptămâni trebuia să ne căsătorim, dar din cauza unui accident de maşină am amânat nuntă.
   Îmi luasem un scaun şi m-aşezasem la geam. Voiam să-mi pun gândurile în ordine şi încercam să nu-mi ies din minţi. După câteva minute, Ana a mişcat din cap şi a început să murmure ceva printre  buzele cusute. Doctorii nu îi mai dădeau şanse prea mari să ajungă în faţa altarului. Nici eu nu-mi făceam speranţe, pentru că era grav lovită, mai ales la cap. În momentul acela am simţit cum temperature din corpul meu începe să crească. O vedeam cum dă uşor din degetele de la mâini. Observasem că aparatele începuseră să facă un zgmot urât şi atunci mi-am dat seama că Ana a mea nu mai era a mea. Şi acum îmi aduc aminte cum se întorsese cu capul la mine şi a încercat să-mi spună ceva. Nu înţelesesem ce voia să-mi spună, dar ştiu sigur că a vrut să mă pupe. Ochii ei rămaseră în tavan. Broboane de transpiraţie avea pe truntea ei albă, ne atinsă de soarele acelei veri. Eram şocat, nu ştiam ce să fac. Încercam să mă ridic după scaun, dar picioarele îmi erau grele. Parcă şi acum simt acea senzaţie. Îmi era cald, dar în acelaşi timp pielea îmi era ca de găină. Picioarele îmi erau grele, la fel şi mâinile. Îi închisesem ochii cei căprui şi mari cu o mână, atunci am simţit că cerul se prăbușea pe mine. Începusem să plâng în hohote. Nu cred că m-a auzit, dar am promis că eu nu mă voi îndrăgosti şi în niciun caz nu voi iubi altă persoană, doar dacă voi simţi că este chemată de ea.
   Mergeam în fiecare zi la mormântul ei. În primele săptămâni veneau şi părinţii ei să facă curat şi aprindă o lumânare, dar după cinci luni când au văzut că eu vin zilnic, n-au mai venit. Aveam sufletul mâhnit şi mi-am zis mie că trebuie să-i fac Anei cel mai frumos mormânt din tot cimitirul. Adusesem flori, candele, săpasem toate buruienile, adusesem gard pentru a nu călca nimeni peste locul ei de veci.
   Trecuseră încă câteva luni şi la un moment dat am clacat. Toate îmi mergeau prost. La muncă se vorbea la direcţiune că vor să dea afară şi multe altele. Aşa că începusem să vorbesc cu Ana, în timp ce îmi făceam de lucru prin cimitir. Nu credeam că îmi va răspunde vreodată, aşa că îmi aduc aminte că după trei sau patru zile îmi apăruse în vis spunându-mi ce să fac pentru a-mi merge bine la lucru. Ascultasem tot ce îmi spusese şi am făcut în tocmai. Totul a început să intre în normal după câteva săptămâni. În tot acest timp eu mergeam la cimitir şi vorbeam cu ea, îi mulţumeam pentru ajutorul dat.

   Într-o zi, apare la birou, o fată pe nume Maria. Se spunea că ea va fi noua secretară a şefului. Era îmbrăcată într-o fustă nu prea scurtă, cu tocuri pe care şi eu puteam să merg şi cu o cămaşă bine călcată albă. Din prima clipă ştiam că ea este adusă de Ana, dar nu puteam să-mi dau seama cum a reuşit să îmi aducă o fată exact pe placul meu. Ceea ce mă deranjase era că toată lumea de la birou îmi spunea că Maria seamănă cu Ana şi în fiecare şi zi mă făcea să îmi aduc aminte de ea.
   În primele zile am vrut să fiu indiferent cu ea, dădeam aprobator din cap la tot ce spunea, chiar dacă nu voiam cafea în clipa aceea. Eram tare crispat şi îmi aduc aminte că nu mă simţeam bine când mă prefăceam că nu-mi plăcea de ea.
   Până într-o seară când ea mă invitase la un restaurant pentru a lua cina împreună. Eram atât de concentrat să nu îi zic ceva care să mă dea de gol, încât eram indiferent. Nu mă gândeam că voi ajunge cu ea în pat. Mă gândeam că voi chema taxiul şi că o voi duce până acasă. Până aici aşa a fost, dar după nu puteam să mă abţin aşa că am închis uşa de la apartament cu cheia de trei ori.
   A doua zi de dimineaţă mă simţeam murdar. Nu de la crema de ciocolată şi frișcă după piept, ci mă simţeam urât în interior. Ştiam că eu îi promisesem Anei că nu voi face nimic, dar atunci chiar simţisem că Maria este adusă de Ana pentru mine.
   Plecasem de la Maria cu noaptea în cap, pentru că voiam să mă duc la Ana să-mi cer scuze. Mă simţeam oribil, plângeam de durere. Însă ea mi-a apărut în vis şi mi-a spus să stau liniştit pentru că ea a tras nişte sfori ca Maria să vină la firma mea.
   În dimineaţa după acest vis simţeam că plutesc şi de abia aşteptam să o văd pe Maria la lucru, dar totul se năruia din cauza unui telefon. Maria aflase că mama ei era internată la un spital. Era şi de aşteptat pentru că avea cancer. Aşa că Maria a plecat în grabă la Iaşi şi eu nu mai aveam să o văd niciodată.
   Nu a mai fost nevoie să mă duc la Ana la cimitir pentru a vorbi cu ea. Pentru că îmi apăruse iar in vis şi îmi spunea că ea a făcut tot posibilul să mă facă fericit, dar ea nu are puterea de a face totul să fie bine.
   Atunci mi-am dat seama că dacă ceva nu este făcut pentru tine de la început, nu spera că o să-l ai pentru totdeauna. Ana va rămâne a mea pentru veşnicie.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste