Dragostea din cimitir
Totul a
început într-o dimineaţă călduroasă când stăteam lângă patul Anei şi aşteptam
să se trezească.
Ana era
logodnica mea şi peste trei săptămâni trebuia să ne căsătorim, dar din cauza
unui accident de maşină am amânat nuntă.
Îmi luasem
un scaun şi m-aşezasem la geam. Voiam să-mi pun gândurile în ordine şi
încercam să nu-mi ies din minţi. După câteva minute, Ana a mişcat din cap şi a
început să murmure ceva printre buzele
cusute. Doctorii nu îi mai dădeau şanse prea mari să ajungă în faţa altarului.
Nici eu nu-mi făceam speranţe, pentru că era grav lovită, mai ales la cap. În
momentul acela am simţit cum temperature din corpul meu începe să crească. O
vedeam cum dă uşor din degetele de la mâini. Observasem că aparatele începuseră
să facă un zgmot urât şi atunci mi-am dat seama că Ana a mea nu mai era a mea.
Şi acum îmi aduc aminte cum se întorsese cu capul la mine şi a încercat să-mi
spună ceva. Nu înţelesesem ce voia să-mi spună, dar ştiu sigur că a vrut să mă
pupe. Ochii ei rămaseră în tavan. Broboane de transpiraţie avea pe truntea ei
albă, ne atinsă de soarele acelei veri. Eram şocat, nu ştiam ce să fac.
Încercam să mă ridic după scaun, dar picioarele îmi erau grele. Parcă şi acum
simt acea senzaţie. Îmi era cald, dar în acelaşi timp pielea îmi era ca de
găină. Picioarele îmi erau grele, la fel şi mâinile. Îi închisesem ochii cei căprui
şi mari cu o mână, atunci am simţit că cerul se prăbușea pe mine.
Începusem să plâng în hohote. Nu cred că m-a auzit, dar am promis că eu nu mă
voi îndrăgosti şi în niciun caz nu voi iubi
altă persoană, doar dacă voi simţi că este chemată de ea.
Mergeam în
fiecare zi la mormântul ei. În primele săptămâni veneau şi părinţii ei să facă
curat şi să aprindă o lumânare, dar după cinci luni când au
văzut că eu vin zilnic, n-au mai venit. Aveam sufletul mâhnit şi mi-am zis mie
că trebuie să-i fac Anei cel mai frumos mormânt din tot cimitirul. Adusesem flori,
candele, săpasem toate buruienile, adusesem gard pentru a nu călca nimeni peste
locul ei de veci.
Trecuseră
încă câteva luni şi la un moment dat am clacat. Toate îmi mergeau prost. La
muncă se vorbea la direcţiune că vor să dea afară şi multe altele. Aşa că
începusem să vorbesc cu Ana, în timp ce îmi făceam de lucru prin cimitir. Nu
credeam că îmi va răspunde vreodată, aşa că îmi aduc aminte că după trei sau
patru zile îmi apăruse în vis spunându-mi ce să fac pentru a-mi merge bine la
lucru. Ascultasem tot ce îmi spusese şi am făcut în tocmai. Totul a început să
intre în normal după câteva săptămâni. În tot acest timp eu mergeam la cimitir
şi vorbeam cu ea, îi mulţumeam pentru ajutorul dat.
Într-o zi,
apare la birou, o fată pe nume Maria. Se spunea că ea va fi noua secretară a
şefului. Era îmbrăcată într-o fustă nu prea scurtă, cu tocuri pe care şi eu
puteam să merg şi cu o cămaşă bine călcată albă. Din
prima clipă ştiam că ea este adusă de Ana, dar nu puteam să-mi dau seama cum a
reuşit să îmi aducă o fată exact pe placul meu. Ceea ce mă deranjase era că toată
lumea de la birou îmi spunea că Maria seamănă cu Ana şi
în fiecare şi zi mă făcea să îmi aduc aminte de ea.
În primele
zile am vrut să fiu indiferent cu ea, dădeam aprobator din cap la tot ce
spunea, chiar dacă nu voiam cafea în clipa aceea. Eram tare crispat şi îmi aduc
aminte că nu mă simţeam bine când mă prefăceam că nu-mi plăcea de ea.
Până într-o
seară când ea mă invitase la un restaurant pentru a lua cina împreună. Eram
atât de concentrat să nu îi zic ceva care să mă dea de gol, încât eram indiferent. Nu mă gândeam că voi ajunge cu ea în pat. Mă gândeam că voi chema
taxiul şi că o voi duce până acasă. Până aici aşa a fost, dar după nu puteam să
mă abţin aşa că am închis uşa de la apartament cu cheia de trei ori.
A doua zi
de dimineaţă mă simţeam murdar. Nu de la crema de ciocolată şi frișcă după
piept, ci mă simţeam urât în interior. Ştiam că eu îi promisesem Anei că nu voi
face nimic, dar atunci chiar simţisem că Maria este adusă de Ana pentru mine.
Plecasem de
la Maria cu noaptea în cap, pentru că voiam să mă duc la Ana să-mi cer scuze.
Mă simţeam oribil, plângeam de durere. Însă ea mi-a apărut în vis şi mi-a spus
să stau liniştit pentru că ea a tras nişte sfori ca Maria să vină la firma mea.
În
dimineaţa după acest vis simţeam că plutesc şi de abia aşteptam să o văd pe
Maria la lucru,
dar totul se năruia din cauza unui telefon. Maria aflase că mama ei era
internată la un spital. Era şi de aşteptat pentru că avea cancer. Aşa că Maria
a plecat în grabă la Iaşi şi eu nu mai aveam să o văd niciodată.
Nu a mai
fost nevoie să mă duc la Ana la cimitir pentru a vorbi cu ea. Pentru că îmi
apăruse iar in vis şi îmi spunea că ea a făcut tot posibilul să
mă facă fericit, dar ea nu are puterea de a face totul să fie bine.
Atunci
mi-am dat seama că dacă ceva nu este făcut pentru tine de la început, nu spera
că o să-l ai pentru totdeauna. Ana va rămâne a mea pentru veşnicie.
Foarte frumoasa povestea
RăspundețiȘtergereo sooper poveste:*:*
RăspundețiȘtergereAi putea sa o continui :)
RăspundețiȘtergereWow! Foarte frumoasa. Chiar ai putea sa o continui.
RăspundețiȘtergere