A fi sau a nu fi normal

   Normalitatea, în zilele noastre, nu se mai caută. Nimeni nu mai este normal. Toată lumea are un pic de nebunie, un tic interzis, o gândire perversă. Cine se consideră a fi normal, ori minte cu neruşinare, ori nu a ieşit din casă în ultimii zece ani.

   A fi normal este o chestie abstractă. Dacă te consideri normal, nimeni nu se uită la tine. Cei din jur cred că nu  poţi conversa cu ei. Nu ai subiecte comune cu ei. Mai exact ai o viaţă plictisitoare.

   Pentru a fi băgat în seamă trebuie să ai nişte probleme reale, nişte obiceiuri ieşite din comun şi mai presus de asta trebuie să ai o gândire liberă. Dacă cunoşti pe cineva cu o gândire liberă, el îţi va spune părerea lui despre anumite subiecte direct şi fără să-i pese de reacţia ta. Cu siguranţă te vei supăra, dar lui nu-i pasă. Ăsta e un om anormal. Dacă nu ar fi avut vreo părere care să şi-o expună, toată discuţia voastră ar fi fost plictisitoare.

   Cuvântul "normal" nu se mai caută. Oamenii evoluează şi trebuie să ne descurcăm în această junga în care trăim şi o numin ţară. Nu mai putem avem apărătorile pe care le are calul. Trebuie să mai ieşim de pe drumul pe care-l cunoaşte toată lumea. Gândirea mucegăită, plină de praf nu ne mai ajuta cu nimic. Dacă nu ieşi puţin din tipare nimeni nu se va uita la tine, chiar dacă eşti un om deştept cu treisprezece facultăţi, dacă nu inspiri fericire, să se vadă pe faţa ta că te simţi bine la locul de muncă şi nu numai. Să te intereseze de firmă şi să te implici în toate proiectele organizate. Să fii activ!

   Cum îţi dai seama că eşti normal sau nu.

1. Eşti normal, dacă te gândeşti numai la muncă.
2. Eşti normal dacă tot ce ai în gând este să ai o familie, un loc de muncă şi nu vezi în stânga şi în dreapta.
3. Eşti normal dacă vrei să devii un parazit al acestei societăţi.
4. Eşti normal dacă nu ai păreri personale.
5. Eşti normal dacă te gândeşti numai la ziua de mâine.

   Eşti anormal dacă nu faci ce scrie mai sus.

   Normalitatea a devenit plictisitoare. Oamenii nu-şi mai satisfac plăcerile doar prin muncă, muncă, acasă, muncă, copii şi iarăşi muncă.

   Ieşirea din cotidian îl ajută pe om să devină o persoană mai bună.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum invat limba pasareasca?

O zi obişnuită din viaţa mea

”Pana la infinit” - O declaratie de dragoste