Dans sau muzica?

De când eram mică îmi plăcea să dansez. Nimeni din familia mea nu avea treabă cu dânsul. Ţin minte că mama m-a dus la scoala de dans copii. Eram de toate vârstele. Acum nu mai dansez, pentru că mi-a plăcut mai mult muzica. Tata îmi spunea că el cânta la chitara în tinereţe. Şi m-am gândit să încerc şi eu.



Dansul pentru mine înseamnă bucurie şi libertate. Mă simt bine atunci când dansez la o petrecere sau chiar în faţa oglinzii la mine acasă. Nu îmi este ruşine de corpul meu aşa că o mai pun pe sorămea să se uite la mine atunci când dansez. Nu că s-ar pricepe la dans, dar majoritatea copiilor spun exact ceea ce văd, rău sau bun. Ei nu se gândesc dacă e bine să zică sau nu ceea ce văd.

Am încercat să fac o coregrafie pentru spectacolul de sfârşit de an pentru liceu. Asta anu trecut. Dar m-am accidentat la genunchi şi n-am mai putut continua. M-am abiționat şi am repetat până mi-a ieşit, iar spectacolul a fost nemaipomenit. Pot spune că am ridicat sala în picioare.

Dansul a fost unul contemporan cu multe prize. Coregrafia a fost pură imaginaţie, desigur a mea. Ştiam melodia de dinainte şi atunci când o ascultăm îmi imaginam cum sunt pe scenă şi dansez. Cu toate mişcările şi prizele din mintea mea am reuşit să fac o coregrafie reală în două săptămâni.

Nu credeam că voi dansa pe o scenă adevărată. Pe scenă doar am cântat, iar emoţiile au fost mai mari la dans, pentru că greșala ta poate afecta tot grupul. Este bine că n-am avut probleme de acest gen şi am zâmbit toată melodia şi chiar ne-am simţit bine. Păcat că nu am putut vedea reacţia publicului pentru că reflectoarele de pe scenă care băteau spre noi, făceau ca ceea ce este în faţa noastră să fie negru. Dacă ne chinuiam puţin vedeam primul rând şi primele două rânduri de la balcon.

Experienţa muzicală mi-a fost şi ea de mare folos, prin ea am întâlnit oameni de toate vârstele şi pot spune şi cu mentalităţi diferite. Muzica mi-a schimbat viziunea despre oamenii din jur. Dansul m-a ajutat să înţeleg că dacă nu faci un minim de efort nu iese nimic aşa cum vrei tu.

Dansul şi muzica se îmbină armonios, am avut două emoţii diferite, care mi-au hrănit sângele şi mi-a făcut inima să bată cum n-a mai bătut până în acel moment. Obrajii îmi erau roşii şi simţeam cum o să iau foc. Cred că această senzaţie era din cauza reflectorului care se ţinea după mine.

Dar mi-am dat seama că nu le poţi avea pe toate şi când zic asta nu mă refer doar la dans şi muzică. Mă refer la tot ce se întâmplă în viaţă. Trebuie să faci compromisuri. Să laşi puțin din ceea ce-ţi face plăcere şi să te apuci de ceva care acum e greu, dar pe parcurs o să-ţi folosească.

Este frumos să dansezi, dar este frumoasă şi muzica. Aşa că m-am hotărât. Mă las de dans şi continui cu chitara. Pentru că accidentarea mea mă împiedică să mai dansez.

Întrebare:

Să spunem că ai 7 ani şi părinţii tăi te întreabă: "Dans sau muzica?"

Tu ce ai alege?